Agonia aurului

Aurul continuă să sufere sub un nor de aşteptări pesimiste. Preţul său a avut o evoluție descendentă de mai bine de 20 de luni - şi, la minimele recente, a scăzut cu 30 la sută din septembrie 2011, atingând punctul culminant de $1924. Un număr tot mai mare de investitori, analişti şi jurnalişti scriu deja necrologuri pentru piaţa în creştere de zece ani şi prevăd numai un viitor sumbru pentru metalul galben. Acești sceptici, în special economistul Nouriel Roubini care a dobândit o anumită faimă pentru estimarea dezastrului pieței financiare din anul 2008, vizează un număr de factori pentru prezicerile lor pesimiste. Aceștia spun că inflația va rămâne supusă, dolarul american va continua să se aprecieze, ratele dobânzilor vor creşte, Europa se va descurca fără datoriile suverane şi băncile centrale din unele ţări profund îndatorate cu rezerve substanțiale de aur (precum Italia sau Spania) își pot vinde unele rezerve de aur oficiale. În plus, aceștia spun că aurul a fost supraevaluat și nu văd de ce investitorii ar dori să dețină un bun care nu le aduce niciun venit. Mi se pare cã piața în scãdere are o perspectivã destul de provincialã și o înțelegere limitatã a fundamentelor pe termen lung a pieței în urcare a aurului. Prin "provincial" vreau sã spun cã aceștia ignorã mai mult de jumãtate din lume - jumãtatea care iubește aurul isi va achiziționa mai mult. Par sã creadã ca puțin este important pentru viitorul aurului în afara Statelor Unite și Europa. În schimb, piața în scãdere a aurului ignorã ceea ce se întâmplã pe Wall Street și pe țãrmurile Americii. Ce s-a întâmplat cu China, India, Orientul Mijlociu, Turcia și țãri înfometate dupã aur? Aceste țãri au încetat sã conteze în calculul prețului aurului? Exact contrariul: În urmãtorii câțiva ani, dacã nu mai mult, gospodarii, investitori instituționali și bãncile centrale din aceste țãri vor continua sã achiziționeze cantitãți uriașe de aur - și majoritatea acestor achiziții sunt pe termen lung. Cumpãrãtorii nu speculeazã cu privire la câștigurile pe termen scurt, însã acumuleazã pentru siguranța pe termen lung. Cu alte cuvinte, o mare parte din schimbãrile acestui aur în zilele noastre nu vor reveni la piața mondialã chiar la niveluri de prețuri mai ridicate. Aceasta va contribui la un deficit tot mai mare a aurului fizic disponibil - garantând o creștere bruscã a prețurilor pentru metalul galben în anii urmãtori. Într-adevãr, evaluând urmãtorii doi ani, cererea pentru aur în aceste țãri interesate de aur va fi suficientã pentru a mãri prețul metalului, chiar dacã condițiile economice și a investițiilor în Statele Unite și Europa rãmân neospitaliere pentru aur. Mai mult, piața în scãdere a aurului îndepãrteazã anumite consecințe a creației monetare globale fãrã precedent. Cu bãncile centrale a efectiv fiecãrei economii majore care mãresc masa monetarã, detractorii de aur uitã de legea riguroasã a cererii și a ofertei și eventuala devalorizare categoricã a majoritãții, dacã nu a tuturor, cursurilor valutare din lume - mãsuratã în funcție de puterea de cumpãrare pentru bunurile și serviciile actuale. Piețele în scădere ale aurului sunt, de asemenea, mult prea optimiste în legătură cu perspectivele economice şi cu implicaţiile pentru politica monetară din Statele Unite. Cei care aderă la un scenariu economic favorabil se așteaptă la o schimbare în politica monetară mai târziu în acest an, în care Banca Națională a S.U.A. începe să retragă doza lunară a influenței monetare. Acest punct de vedere tot mai răspândit, în ultimele luni, a acordat o importanță majoră prețului aurului şi, într-adevăr, variaţiile zilnice referitoare la aşteptările pieței politicii monetare viitoare explică mai mult variația pe termen scurt a prețului aurului cel puțin din acest an. În contrast, o economie nesigură a S.U.A. însoţită de condiţiile mult mai blânde de angajare pe piaţă și ritmul degresiv a inflației prețurilor de consum - ar putea declanşa o revenire puternică surprinzătoare în ceea ce privește preţul aurului, - în special dacă politica monetară trece la un mod mult mai acomodativ. Banca națională a S.U.A. vizează un declin al ratei șomajului la 6,5 % și o creștere a ratei inflației cu cel puţin două procente. Atâta timp cât aceste obiective rămân iluzorii, Banca națională a S.U.A. probabil își va continua programul de Trezoreria şi achizițiile din datorii de ipotecare, cunoscut ca o facilitate cantitativă, la $85 miliarde pe lună - şi dacă economia se clatină, cum cred că este posibil, pieţele financiare ar putea fi surprinse să vadă o politică monetară mult mai stimulativă, cu siguranță o reţetă pentru prețurile mai ridicate ale aurului. După cum s-a menţionat mai sus, pieţele financiare au anticipat din ce în ce mai mult o reducere precoce în ritmul facilității cantitative, o "scădere treptată" sau reducere în ritmul achiziţiilor lunare de obligaţiuni. De vreme ce un număr tot mai mare de comercianți si investitori de aur încep să se îndoiască de scenariul economic favorabil - posibil datorită unui val de știri economice dezamăgitoare - aurul ar putea să-și recapete forțele inversând prețul descendent de pe piața recentă a aurului şi restabilind trendul ascendent pe termen lung al pieței. Preşedintele Rezervei Federale Bernanke ne-a atras atenția de nenumărate ori să nu ne așteptăm la vreo reducere în stimulul monetar până când piaţa muncii prezintă semne semnificative de îmbunătăţire - şi acest lucru pare puţin probabil prea curând. Într-adevăr, condiţii de muncă de pe piaţă sunt mai rele decât sugerează rata șomajului - salariile stagnează, săptămâna de lucru se micșorează, numărul muncitorilor cu normă parțială care caută locuri de muncă cu normă întreagă este în creştere și un număr ridicat de muncitori descurajați abandonează forța de muncă. Aceasta este o strategie care are nevoie de mai mult stimul, nu de mai puțin. Cum rămâne cu inflația și dolarul? Investitorii şi observatorii scenei aurului au fost induși în eroare de rata raportată foarte scăzută a inflației prețurilor de consum şi de puterea aparentă a dolarului american în pieţele valutare mondiale. Nu cunosc pe nimeni care crede cu adevărat ca inflația este aproape zero. Poate fi mică, dar nu atât de mică . . . și, în cele din urmă, toți banii noi pe care Banca Națională îi crează lună de lună se vor întoarce acasă la adăpost. Prețurile aurului au fost reținute de "aspectul" unui dolar american puternic. Dar, în realitate, valutele tuturor țărilor vechi industriale din lume se devalorizează împreună, în timp ce fiecare ţară încearcă să crească competitivitatea la nivel internaţional şi să stimuleze exporturile. Aceste valute - inclusiv euro, lira, francul elvețian, yenul, dolarul australian şi altele - pierd din valoare în ceea ce privește adevărata lor putere de cumpărare - doar declinul dolarului poate fi un pic mai lent decât al celorlalte. Această competiție "cerșetor-vecin" este o reminiscenţă a Marii Depresii... și cu siguranță trebuie să acorde sprijin aurului.