- Valoarea estimata de vanzare a obiectului. Aceasta este considerata, pe o scara de la cea mai mica valoare potentiala, aceea de revanzare a obiectului in cadrul unui bazar, pana la cea mai mare potentiala valoare, si anume pretul de comercializare a bunului in reteaua locala de retail. De exemplu, chiar daca posesorul unui laptop care il ofera spre amanet a achizitionat obiectul cu 1.000$, va fi estimat la o valoare maxima 250-300$, intrucat poate avea anumite defectiuni greu de identificat in momentul tranzactiei, iar motivul pentru care posesorul doreste sa il vanda este tocmai acesta. In continuare, un laptop este rascumparat de un reseller cu aproximativ 150$, valoarea mica fiind data de eventualele costuri cu intretinerea si reparatiile. De asemenea, agentul de amanet mai tine seama si de cererea existenta pe piata pentru respectivul produs, astfel ca poate avea in vedere o eventuala tranzactie contra unei sume de 100$ catre un reseller de electronice sau 300$ catre un client al casei de amanet. In procesul premergator tranzactiei finale, trebuie luate in considerare si cheltuielile de amortizare, precum chiria, utilitatile, plata angajatilor etc. Intr-un final, clientul care prezinta un laptop achizitionat contra sumei de 1000$ se poate afla lesne in situatia de a accepta 50$ in schimbul laptopului, avand in vedere toate riscurile si costurile amintite mai sus.
- Un alt factor important in procesul de determinare a valorii imprumutului acordat intr-o tranzactie de amanet este gradul de interes al clientului fata de rascumpararea bunului amanetat. Cu cat acesta nu doreste sa cedeze definitiv drepturile asupra obiectului de valoare, cu atat rata de profit, proportionala cu durata incasarii dobanzilor, a casei de amanet creste. Bunurile cu valoare sentimentala prezinta mai multe sanse de a fi acceptate spre tranzactionare de catre o casa de amanet.
- Sansele de vanzare in cazul unui obiect pentru care clientul solicita o valoare mica de bani cresc probabilitatea ca agentul de amanet sa accepte tranzactia, indiferent de sansele de rascumparare, intrucat obiectul poate fi valorificat rapid pe piata. Totusi, in cazul in care un potential client accepta un pret prea mic, casa de amanet e incredintata sa suspecteze ca are de-a face cu un bun furat sau contrafacut.
Casa de amanet
Casa de amanet reprezinta un organism de facilitare a unor imprumuturi rapide, prin intermediul retinerii temporare a unor bunuri drept garantie, ce poate functiona in regim individual sau intr-o organizatie. Termenul de « amanet » este derivat din latinescul pignus, tradus prin « gaj ». Gajul desemneaza, in acelasi timp, conventia dintre parti, dreptul creditorului gajist si obiectul asupra caruia s-a constituit garantia.
Atunci cand un bun este lasat gaj pentru obtinerea unui imprumut banesc, pe o anumita perioada limitata de timp, posesorul are dreptul de a-l rascumpara inainte de termen, contra sumei agreate prin contract, plus o diferenta care sa acopere dobanda calculata pana la scadenta. Atat durata, cat si rata dobanzii, sunt reglementate conform legislatiei in vigoare de pe teritoriul agentului de amanet. In cazul in care imprumutul nu este achitat conform intelegerii contractuale (sau, dupa caz, nu face obiectul unei prelungiri), obiectul amanetat va fi pus in vanzare de catre agentul de amanet. Spre deosebire de alte insitutii financiare de creditare, casa de amanet nu are datoria de a-i face cunoscut clientului denuntarea contractului, intrucat bunul se afla in posesia casei de amanet sub forma de gaj, astfel ca imprumutul poate fi rascumparat prin vanzarea directa a bunului. De asemenea, casa de amanet are dreptul de a scoate la vanzare si bunuri achizitionate direct de la clienti.
Procesul de amanetare incepe din momentul in care un client aduce un obiect intr-o casa de amanet. In randul obiectelor ce fac obiectul amanetarii cel mai frecvent se inscriu bijuteriile, echipamentele electronice, piesele de colectie, instrumentele muzicale si anumite unelte. Metalele pretioase, precum aurul, argintul si platina sunt cel mai adesea amanetate, chiar si sub forma de bijuterii de mici dimensiuni. Metalele pretioase se pot valorifica prin vanzarea bruta catre diversi prelucatori. De asemenea, componentele de valoare ale bijuteriilor, de tipul pietrelor pretioase, chiar daca prezinta neconformitati, se pot valorifica prin vanzare, pastrandu-si o anumita valoare.
Agentul de amanet isi asuma riscul a pune gaj pe obiecte care au facut obiectul unui furt, fara stiinta acestuia. Legislsatia in vigoare il protejeaza pe acesta in cazul identificarii unor obiecte obtinute ilicit si aduse spre amanetare, atata vreme cat nu cunoaste aceste detalii. De aceea, pentru a preintampina amanetul obiectelor furate, casele de amanet solicita un act de identitate al posesorului bunurilor aduse la amanet si are dreptul sa isi supuna clientii unor interogari suplimentare prin care sa fie evitate astfel de situatii.
In momentul receptionarii unui bun care face obiectul procedurii de amanetare, reprezentantii casei de amanet supun obiectul la o serie de teste si identificare de eventuale defecte, in vederea stabilirii valorii bunului amanetat. Un alt criteriu de selectie a bunurilor amanetate tine si de cererea de oferta de pe piata in care activeaza casa de amanet. In cazul in care piata este suprasaturata, sau obiectul care se doreste a fi amanetat nu exista cerere pe piata, casa de amanet se poate vedea nevoita sa nu accepte tranzactia sau sa ofere un pret mic.
In vreme ce anumite obiecte nu se devalorizeaza, cum este cazul anumitor unelte, obiectele electronice si computerele isi pierd valoarea rapid, fiind depasite de altele de noua generatie. In aceste conditii, specialistii caselor de amanet au o oarecare dexteritate in a stabili rapid si cu acuratete valoarea reala a produselor electronice.
In vederea stabilirii coerente a valorii obiectelor, specialistii caselor de amanet recurg la diverse metode de apreciere, fie prin intermediul cataloagelor sau cautarea pe Internet. Mai mult, angajatii caselor de amanet sunt special pregatiti sa identifice rapid valoare unei bijuterii sau a unui bun de valoare. Unul dintre riscurile acceptarii obiectelor second-hand este acela de a avea de a face cu un bun contrafacut. Un agent de amanet special pregatit si cu experienta va realiza in timp scurt ca nu ii este prezentat un obiect original. In cazul in care specialistul stabileste autenticitatea obiectului, procedura de amanetare prin acordarea unui imprumut sau cea de achizitie spre revanzare este demarata imediat.
Stabilirea sumei imprumutului
Inainte de a determina valoarea in cash a imprumutului acordat in schimbul amanetului, casa de amanet va lua in condiderare o serie de factori, dintre care :