Cat de riscanta este o investitie in aur
Din ce in ce mai multe studii si mai multi analisti anunta, asa cum faceau acum mai multi ani in legatura cu investitiile imobiliare, ca investitiile in aur sunt, in momentul de fata, cele mai sigure existente.
Insa, ce inseamna de fapt o investitie sigrua? Ei bine, ca orice lucru material in care se poate investi, aurul NU este o investitie suta la suta sigura, din simplul motiv ca este un simplu obiect.
In ciuda faptului ca poate suna un pic ciudat, aurul, in caz de forta majora, nu poate fi folosit ca hrana spre exemplu. Unul din cei care a inteles acest lucru a fost Warren Buffet care a refuzat sa investeasca in aur din cauza ca acest metal pretios nu este o investitie sigura in primul rand pentru ca nu exista pe lume investitii suta la suta sigure.
Explicatia este simpla: in caz de nevoie, in cazul in care pretul aurului ar scadea la maxim, in cazul in care ar fi afectat de inflatie, cel care se bazeaza pe astfel de investitii va mai avea bani de alimente?
Deci putem spune ca, la nivel teoretic, poate redus la absurd, o investitie in aur si argint, la fel ca si o investitie in actiunile unei firme sau intr-o banca, nu este deloc cea mai sigura din lume.
Da, putem afirma cu tarie ca in momentul de fata o investitie in aur poate fi cea mai profitabila pe o perioada de timp determinata, insa nu putem sustine ca aurul este salvatorul unei economii mondiale in cadere sau ca reprezinta ceea ce ne va asigura o bucata de paine in caz de dezastru ecologic, sa zicem.
Iar aceste afirmatii sunt sustinute de fapte istorice. De exemplu, riscul imens al unei investitii in aur, in perioada de razboi, este notat in istorie prin actiunile lui Nathan Rothschild, considerat "Napoleon al finantelor".
In primavara anului 1815, Napoleon revine la Paris, din exil, hotarat sa-si reia ambitiile imperiale. La aflarea vestii, cea mai importanta familie de bancheri a vremii, Rothschild, a cumparat de pe piata tot aurul pe care-l putea gasi.
Motivul era simplu: Nathan Rothschild presupunea ca noul conflict care va fi generat de Napoleon va fi de lunga durata, caz in care ducele de Wellington, comandantul trupelor aliate impotriva lui Napoleon, ar fi avut nevoie de bani (de aur) pentru a sustine efortul de razboi, ceea ce va duce la o explozie a pretului metalului pretios.
Insa, pe data de 18 iunie, aliatii il infrang total pe Napoleon iar planurile bancherului au fost distruse. Practic, avea o cantitate imensa de aur pe care nimeni nu o vroia.
Dar, datorita sistemului de informatii la care avea acces, Rothchild a aflat cu 48 de ore inainte de guvernul britanic ca Napoleon fusese invins definitiv.
Astfel, a folosit aurul pe care-l avea pentru a cumpara obligatiuni emise de Marea Britanie, a caror valoare, intrucat aliatii castigasera razboiul, urma sa creasca.
Contrar regulilor, Nathan Rothschild a continuat sa cumpere chiar si cand pretul obligatiunilor a inceput sa creasca. In ciuda rugamintilor disperate ale fratilor sai de a vinde, Rothchild a mai rezistat in aceasta situatie inca un an la capatul caruia si-a lichidat pozitiile marcand un profit care, in zilele noastre, echivaleaza cu 600 de milioane de lire sterline.
Asadar a fost nevoie de o minte inteligenta, resurse puternice si bine platite, si o putere de a specula imensa, ca sa nu mai vorbim de riscul asumat, pentru ca Rothchild sa nu dea faliment tocmai din cauza investitiei "sigure" in aur.
