Piata aurului a suferit o lovitura puternica, cresterea fiind dificil de realizat in ciuda incercarilor bancilor centrale de pe Glob de a-si inmulti rezervele. Toate hopurilor au influentat negativ increderea investitorilor care au asistat, luni la rand, la decaderea metalului galben. Insa, in pofida tuturor tendintelor, aurul este si va ramane un element valoros cu potential pe viitor. Cel mai mare dusman al succesului tranzactiilor si al investitiilor este emotia. Lacomia seduce investitorii si ii determina cumpere la preturi mari, in timp ce frica ii infraneaza de la a vinde mai ieftin. Acest proces este, in mod evident, opusul la a cumpara ieftin si la a vine scump, schimb absolut necesar pentru inmultirea averii. Dupa decenii de tranzactii, s-a ajuns la concluzia ca singurul antidot pentru a nu te lasa cuprins si de lacomie, si de frica este viziunea in perspectiva, pentru care este absolut necesar sa cunosti contextul. Ca oameni, suntem condusi de instinctul natural de a extrapola de la prezent catre un viitor nu tocmai bine definit. Cand totul merge snur in viata avem impresia ca nimic nu va merge prost, iar cand viata ne pune in fata si obstacole avem senzatia ca nu mai exista sanse de redresare. Este vorba de o tiranie a prezentului, specifica naturii umane, care - fara doar si poate - are repercusiuni si asupra pietelor. Si jucatorii pietei presupun ca situatia de fapt de azi, conditiile din prezent, vor persistat. Stagnarea pietei aurului a inceput la finalul lui noiembrie 2012 si s-a instalat de-a binelea in decembrie. De atunci, rabdarea comerciantilor a fost pusa puternic la incercare. In ultimele luni, aurul a fost, intr-adevar, slabit. In acest context, teama investitorilor si, implicit, stagnarea sunt de inteles. Insa o viziune de perspectiva asupra fenomenului arata ca toate temerile sunt, de fapt, nefondate pe termen lung, scrie Adam Hamilton, un investitor privat de pe piata aurului, cu ani de experienta in domeniu pe care ii pune la dispozitie prin Zeal Intelligence. Contextul necesar pentru a intelege starea de letargie a pietei aurului a inceput in 2011. Metalul pretios a trezit mult interes, mai ales in primavara lui 2011, pentru ca mai tarziu, in vara, sa aiba parte de usoara scadere specifica sezonului cald. Insa circuitul este firesc. Cererea la nivel global este sezoniera, fiind determinata de circuitul castigurilor si de factori culturari. Piata aurului este in plina miscare toamna si primavara si, uneori, chiar si iarna. Toate legaturile create in aceasta perioada se sedimenteaza pe timpul verii. Dar in vara anului 2011, un eveniment neprevazut a scurtcircuitat evolutia asteptata a pietei. Dezbaterile aprinse de la Washington cu privire la plafonul datoriei publice puneau tot mai mare presiune pe mai-marii Statelor Unite ale Americii sa scoata la inaintare banii Trezoreriei, pana la falimentare, creand astfel un risc fara precendent. In acel moment, investitorii americani s-au avantat dupa aur, nefiind siguri ce se va intampla cu rata dobanzii, cu preturile actiunilor sau cu bursa americana. In primele sapte saptamani ale verii 2011, cand piata aurului este linistita, de regula, pretul metalului pretios a crescut cu nu mai putin de 27,4%. Procesul a avut loc mai ales prin actiunea investitorilor de a baga bani in GLD, fond de tranzactionare pe bursa (ETF). In primele luni ale verii, a fost cumparat cu 44,4% mai mult metal pretios decat in alte perioade. Dar la finalul lui august 2011, toata goana dupa aur, cresterea pretului pe fondul cumpararii in nestire s-au dovedit a fi nesustenabile. O retrospectiva asupra unor astfel de momente critice poate scoate in evidenta pe cine sau pe ce sa te bazezi in momente de criza pe piata. In august 2011, cand majoritatea analistilor de pe piata incuraja tumultuul de pe piata prin tranzactii cat mai multe, foarte putini specialisti au tras semnale de alarma. Cu o zi inainte de a atinge pragul cel mai inalt al tranzactiilor, Adam Hamilton a scris un eseu in care vorbea despre supracumpararea aurului si pericolul ridicat de fenomen. Orice crestere trebuie sa fie urmata si de o scadere, caci niciun grafic nu arata o sageata care se inalta fara-ncetare. Si, intr-adevar, piata aurului s-a potolit treptat, astfel ca in mai 2012, metalul pretios pierduse 18,8%. Din acest punct, totul aparea in oglinda. Daca cererea mare si, implicit, cumpararea aurului au dus, in vara lui 2011, la o majorare prea rapida a pretului, declinul pietei a dus la scaderea prea rapida a pretului, fenomen la randu-i nesustenabil. In urma acestor observatii, o singura concluzie este plauzibila. Scaderea pretului aurului, in combinatie cu frica de a investi in acest metal pretios, poate duce, asa cum s-a intamplat si in 2008, la un dezechilibru economic la nivel mondial. Iar toate aceste lucruri negative se petrec din cauza factorului uman si a incapacitatii de a cantari situatia la rece. Cea mai mare greseala a celor care se ocupa cu astfel de investitii este ca nu analizeaza istoricul pietei. In loc sa mearga pe linia clara a scuccesului, bazata pe ideea ca pentru a produce profit trebuie sa miste lichiditati, multi incearca sa-si protejeze investitia si de fiecare data cand se lovesc de mariri de taxe, vand cat se poate de repede, ceea ce duce inevitabil la un blocaj al pietei. Mai mult decat atat, acest blocaj are ca rezultat cresterea rapida si imensa procentual a pretului aurului, ceea ce s-a intamplat si in ultimii doi ani. Iar acest lucru va avea nevoie la un moment dat de o stabilizare, care este pe punctul de a se intampla. Cu toate acestea, felul in care se misca piata dicteaza un singur lucru: deocamdata, pretul aurului, in ciuda faptului ca a fost lovit de toate institutiile care monetizeaza, este in continuare in crestere. Asa ca, secretul de a cumpara la pret mai mic decat cel de vanzare, inca se aplica. Azi, mai mult ca niciodata, aurul reprezinta o investitie de baza care trebuie facuta cu mult curaj, rabdare si fara lacomie. Cei care vor vana un profit rapid isi vor da seama cu siguranta ca, pe termen lung, au dat-o in bara! Asa ca, investiti in aur si studiati atent piata. Nu va lasati descurajati de statisticile Bancilor Centrale, a caror principala grija este cresterea valorii monedei.
